Ploua cu picaturi pe care vara nu le cunoscuse, cu picaturi ce cadeau din cer cu greutatea unor pietre menite sa sfarame tot in cale. Era o ploaie rece care facea si soarele sa se raceasca. In timp ce parca cerul era ferit de furia picaturilor ce alta data dadeau viata pamantului, jos, pe aleile pe care noaptea le-a cuprins in imbratisarea sa cu lacomie, se auzeau doua suflete plangand la unison cu ritmul picaturilor. 2 suflete parasite asa cum fiecare strop de ploaie a fost parasit de catre norii trecatori. Lasati in urma, fara protectie si indrumare, isi fac drum prin noroaiele menite parca sa le ingreuneze si mai mult situatia. Reusesc sa-si gaseasca un adapost, obtinand astfel prima victorie din razboiul lung ce-i asteapta, razboiul cu viata. Mici, speriati, cu inimile batandu-le cum bate orologiul din piata secundele, nu pot intelege de ce tocmai ei au o soarta atat de rece.
In simfonia distanta a ploii, si sub protectia unor cutii de carton ce abia ii tine departe de vant, cele 2 suflete privesc in gol, in lungul strazilor cimentate ce le vor servi drept casa, reusind in final sa fie furati de somn inainte sa isi dea seama. Cand s-a trezit insa, singuratatea a lovit in el mai tare decat ar fi putut lovi biciul ploii, s-a trezit singur. Strazile din fata lui nu-i dadeau nici un indiciu despre unde ar putea sa-si gaseasca sora, ploaia stersese mirosul ei din aer iar ziua ii furase umbra si o contopise cu cea a cladirilor. Inspaimantat, se trezeste la realitatea mai trista decat d obicei,din cauza disparitiei surorii.ochii i se pierdeau pe stradutzele lungi …dar in zadar. Iesi sovaind in lumina zilei si cu pasi nesiguri pornise fara sa se mai uite inapoi pe aceeasi alee pe care au venit in seara in care s-au adapostit. Amintirea pasilor nesiguri ai surorii sale il facu sa vrea sa o gaseasca, indiferent cat ar fi durat. Zilele treceau pe rand, Soarele luand locul Lunii si compatimindu-l amadoi pe masura ce-l revedeau. Cotidianul prinsese forma in ochii sai, ca fiind o neincetata cautare a singurei fiinte care i-a fost aproape de la inceput. Satul de umblat, de vazut aceleasi strazi cu aceeasi oameni indiferenti, aceleasi umbre dintre care nu putea sa o distinga pe ce-a a surorii sale, neincrezator in propriile forte si pe punctul de a ceda, se intreaba daca chiar niciodata aparitia fiintei pe care o cauta nu va inlocui cotidianul ce-i roade sufletul incetul cu incetul, zi de zi.
Vazand ca este pe punctul de a ceda, luminii ii se facu mila de lacrimile din ochii lui astfel ca,printre sutele de ochi sclipitori ce treceau pe langa el, a reusit sa vada umbra ce o cauta de atata timp..umbra surorii sale desprinsa parca din sclipirile nepasatoare ale celor din jur..Regasirea insa, pe cat de fericita ar fi, pe atat de scurta. In ciuda faptului ca era beat de fericire de fiecare data cand o vizita si cu o noua definitie data cotidianului, el uita sa se mai fereasca de stapanul surorii sale.
Speriat, se trezeste la realitate in aceeasi noapte ploioasa care inca ii ameninta..isi vede sora langa el..o ia in brate si promite ca nu va lasa niciodata ca ceva s ii desparta, crezand ca totul nu a fost decat un cosmar. Fulgerele insa, in scurta lor viata, ii lumineaza bezna din fata ochilor si vede langa sora sa o lesa aruncata parca cu indiferenta…
