Regrete

Strange la piept toate amintirile ce le-am avut…si aduna praful de jos..ca asta e tot ce a ramas
Si nu am simtit cum a zburat timpu..cum a trecut fara noi de parca am fi stat intr-un loc..diferit de realitate..si clepsidra timpului tot se intorcea..dar nu se simteau efectele si pt noi…si stateam asa..la granita dintre viu si mort..dintre iluzie si deziluzie..stateam si visam…ceva c stiam amandoi ca nu se va implini…dar totusi visam..de ce?
Visam pt ca speram sa se implineasca….speram sa ridicam ceata ce se asezase peste noi..peste sentimentele noastre..credeam ca iubirea e mult mai puternica decat obstacolele din fata..dar m-am inselat…eu..m-am inselat…acum, abia acum inteleg ca de fapt nu a fost asa..ca de fapt visele erau cosmaruri…ca totul ce parea frumos era doar opusul purtand o masca….si in conditiile astea…am decis ca e mai bine sa renuntam.. si de fapt..ai decis asta..si ai plecat din viata mea fara sa spui nici macar adio…
Si acum glasul tacerii tale..suna ca o melodie cantata la pian…si ma doare mai tare cu fiecare clapa atinsa…fiecare sunet mut…fiecare amintire cu tine…e ca o alta flacara ce imi arde si putinul suflet ramas….dar ce rost mai are acum?..cand totul e scrum?…si cand stiu ca iubirea noastra nu va renaste ca o pasare phoenix? si stiu ca lacrimile nu isi mai au rostul..si stiu ca nu te mai intorci..si stiu ca stau degeaba in ploaie si in vant si te astept..stiu..dar ce pot s fac?
Nu pot s fac nimik altceva..decat s stau in ploaie..si sa ascult melodia vantului ce trece pe langa mine cu nepasare…nu pot sa fac altceva…decat sa imi doresc sa iti vad chipul din nou….chiar daca stiu ca asta m-ar distruge de tot…de fapt..ce sa mai distruga?…nu a mai ramas nimik in urma ta decat praf..si lacrimi…si probabil acele amintiri taiate adanc in inimile noastre…rani ce nu se vor vindeca niciodata
Si strange totul….aduna totul…lipeste cioburile..caci eu nu le mai gasesc ordinea…si apoi……apoi..nu stiu ce sa faci…pt ca nu mai conteaza…si sunetul mut al durerii ce incearca sa iasa afara din sufletul meu…e ca muzica apelor….si soapta vantului….iar cand toate acestea vorbesc..sufletul meu isi ia avant..si pleaca.. incerc sa merg mai departe..sa plec..sa las amintirile..dar ma impiedic de ceva..si cad..si cad..din nou in mijlocul starii care mi-a adus-o despartirea de tine..
Si caut cu disperare macar o lumina..slaba…macar acea lumina de adio..dar nu am nici o sansa…si atunci ce pot sa fac?..sa ma resemnez si sa plang in intuneric….sa las timpul sa se scurga….si totul sa treaca…incat atunci cand ma voi ridica nu voi mai putea simti nimic…..si lacrimile mele nu vor mai curge niciodata.. si vorbesc cu umbrele…caci ele sunt singurele care au ramas..si simt acea mana rece pe umerii mei si stiu cine e..si stiu ce vrea..de ce ma cauta..dar eu nu vreau sa renuntz..nu vreau sa plec cu ea..chiar daca imi ofera lumina finala…
Caci nu acea lumina o caut eu..eu caut lumina sufletului tau..caut caldura bratelor tale si tandretea buzelor…caut ceva ce nu voi gasi niciodata..
De ce nu vii?..de ce te astept?…de ce sper?..de ce?…ramane de ce…intotdeauna a fost asa.. m-ai facut sa plang..sa rad..sa traiesc..sa simt…si acum..ai plecat…cum sa mai pot face toate astea fara tine..? nu pot singura..nu ma descurc…is doar un copil pierdut in ceata..mi-e frica…mi-e frig…vreau sa vii inapoi…dar degeaba ma rog…cui?..nimanui..probabil imi rog sufletul sa nu moara…nu de tot..
Dar cu ce drept s ii mai cer ceva..cand nici asta nu-mi mai apartine?..stiu ca nu ma va asculta..stiu ca se va uita la mine si va plange din nou..stiu ca intr-un final va muri… uite..vezi?..de asta am nevoie de tine…sa imi dai lacrimile..zambetul..sentimentele..dragostea..si sufletul..dar nu sa mi le dai mie..ci sa imi arati k ele inca mai exista…
Am crezut in ceea ce mi-ai aratat…..intuneric si lumina..bine si rau…dar niciodata nu m-ai invatzat sa le deosebesc….si acu vrei sa stiu kre e diferentza dintre toate…te astepti s le stiu pe toate..cand tu nu mi-ai aratat decat o mica parte din ceea ce ar fi trebuit…si nu..nu te invinuiesc pe tine..ci pe mine..caci eu am fost cea care nu a intrebat…care nu a vrut s stie mai mult..si acu regret..da..regret…regret ca te-am pierdut..si ca nu mai pot vedea aceleasi lucruri pe care candva mi le-ai aratat…
Si da..imi e dor de tine..si da..inca te iubesc……dar cine ma mai asculta acum?…deja e tarziu..prea tarziu pt regrete…deja e intuneric…si pana si mormintele sunt linistite…deci nimeni nu mai asculta..nimeni nu mai vorbeste..nimeni nu mai misca…toti si-au luat adio inaintea mea..si acu e vremea sa o fac si eu..

Discrepanta..

Ce poti sa faci cand visele iti cad ca picaturile de metal in suflet si te fac s nu mai simti ? cand lacrimile nu te mai ajuta sa redevii ce ai fost ? ce faci cand altarul sufletului ti se prabuseste fara sa-ti acorde dreptul ultimei rugaciuni ? la cine te duci ? pe cine asculti ?
Am fost in Rai..si-am fost si-n Iad..dar in Rai m-am speriat..sufletele mergeau inlantuite unul de altul..fara drepturi…fara voce..fara sentimente…mergeau in coloane ordonate..delimitate de catre ingerii cu sabiile de foc..si de fiecare data cand una cadea…se transforma in lacrima…si lantul devenea mai greu…ingerii mai necrutatori…
Ingerii cu sabia de foc..ard sperantele..iar cei cu sabii de gheata…omoara sentimentele…astfel ca sufletele nu mai au scapare…iar acum cand stau si ma gandesc..nu stiu ce inger ai fost tu…probabil cel care le stia pe toate…sa arda sperante..sa inghete sentimente..sa omoare suflete…sa chinuie lacrimi..
Fara voce,fara icoane, fara iubire..fara speranta…din rai..sufletele escortate ajung in Iad…iadul sufletului tau…un iad rece, inghetat, fara pic de caldura…fara urma de sentimente..de parca n-ar fi existat niciodata pe pamant iubirea, generozitatea, calmul, blandetea…doar ura, razbunare, raceala…
Stiu ca ai picat si tu candva sclav ingerilor cu sabii…desi nu vrei sa recunosti, candva ai fost un suflet cald..un suflet ca noi toti…dar lacrimile pe care le-ai varsat pe lungul drum pe care vin si azi sufletele la tine..nu te-au facut s fii ca noi…te-au intarit…tu nu ai murit pe drum..tu ai ajuns la capat…secatuit de dorinta de a mai trai…satul de rautati..acuzat de lucruri pe care nu le-ai facut…
Te-au acuzat de iubire..si te-au condamnat sa iti omori cu propria mana sentimentele..si n-ai avut de ales..sau cel putin asa credeai atunci…intotdeauna avem de ales…
Ai fost cel mai stralucitor suflet…nu credeam k vei renunta…nu fara lupta..nu asa..e drept..torturile au fost groaznice…fiecare taish al sabiilor te slabea si mai tare..dar trebuia sa stii..sa tii minte ca cineva se gandea la tine…cineva voia s scapi cu bine…sa revii….acasa….
Acum acel suflet care te astepta…sta in fata ta plangand si se intreaba de ce nu iti amintesti…o privesti cu raceala…o secunda mai mult decat pe ceilalti….te uiti la ea atent..apoi fara nici un pic de remuscare…o omori…incet…dureros…lovesti in ea..cu toata forta de care te poti folosi…cu toate armele care ar putea s-o distruga..si o lasi jos..sangerand…pe moarte..cu numele tau pe buze…
Ea iti spune « te iubesc » si isi da ultima suflare…dorind sa moara in bratele tale…tu te indepartezi…si stai cu spatele la ea..cu spatele la toti..cu spatele la ingeri, la suflete, la demoni…nu vrei sa te vada plangand…nu vrei sa vada ca totusi o farama din ce ai fost ar vrea sa iasa la suprafata..sa se intoarca spre ea..sa o ia in brate..s o sarute..si sa-i planga amintirea….iti continui mersul..cu spatele la ea…si iti stergi lacrima..omorand astfel…si ultima speranta…
Ramai rece..ramai un demon al sufletelor..dar aminteste-ti demone..candva ai iubit..