Aburi..

O umbrela incerca sa ma apere de lacrimile ce voiau sa curga din cer..poate ca nu a reusit asa de bine caci inca simt stropii pe corpul meu..nimic nu va mai fi ca inainte..ca atunci cand soarele stralucea si vantul adia…ca atunci cand ne tineam in brate
De ce acceasi umbrela nu imi poate feri si sufletul de amintirile noastre? sa faca in asa fel incat atunci cand vreau sa imi amintesc de tine sa nu pot…e neagra ar trebui sa creeze iluzia unei gauri..a ceva ce lipseste si totusi nu reuseste…poate intr-o zi voi intelege de ce..dar acea zi cu siguranta nu e asta…
Poate doar mi se pare, dar acum, de cand ai plecat pana si lucrurile care candva zambeau par triste iar trandafirul de la tine ce acum s-a uscat, ca ironie poate, o data cu despartirea noastra, inca sta in camera mea si….si nu ii mai vad petalele..ii vad spinii…am impresia ca ma uraste…sper sa ma insel..eu nu as putea sa te urasc…
Petalele lui cad incontinuu..de parca nu se mai termina..iar fiecare petala are numele tau scris pe ea..si una dintre multele noastre amintiri..un alt drum pe care am ales sa nu mergem….am ales sa ocolim..sa fugim….fiecare petala are povestea ei….si acum ca ma uit la ele..vad toate acele drumuri pustii in semiobscur…si parca ma cheama…dar oare pot ss merg singura pe ele?..oare pot sa imi infrunt temerile si sa alung din sufletul meu umbra numelui tau?..oare m-ar salva?..sau m-as rani mai mult?
Ma omoara tacerea ceasului..ale carui secunde tot trec..trec si nu se mai intorc…si eu le pierd acum gandindu-ma la tine in timp ce tu…tu..nu stiu ce faci…
Probabil ca te-am tinut atat de strans in brate incat te-am pierdut…si nu mi-am dat seama cand..nu mi-am dat seama cand strangeam doar iluzia ta..umbra ta..amintirea ta…