Rani…
Nu ma rani..nu deschide vechile rani ce le am tot de la tine..mi-e si asa destul de greu..
Cand lipsesti cerul se naruie peste mine si roua nu mai pare la fel de dulce k in diminetile petrecute impreuna..adierea vantului parca e mai rece cand nu ma strangi in brate si nu imi zici « te iubesc » iar ploaia parca cade din ce in ce mai des din cer incercand s imi imite lacrimile ce le-am varsat in urma ta.
Totul pare o simpla iluzie..parca mai ieri erai aici si imi sopteai ca niciodata nu ma vei parasi..acum totul pare un vis, iar acel vis incepe sa se destrame. Fir cu fir, amintirile se desfac si parca dor si tot in jur pica. E adevarat ca unde e multa lumina e si multa umbra..si acum imi dau seama ca lumina din viatza mea ai fost tu si vei ramane..iar umbra, ei bine umbra e ceea ce ai lasat in urma..o umbra de parfum, de amintire,poate chiar si o umbra de sperantza.
De uitat nu cred ca iti voi putea uita chipul vreodata, desi toti imi spuneau ca nu meriti, eu totusi simteam altceva..sa fi fost iubire ?..nici eu nu stiu exact…dar acum incep sa cred ca da, ca a fost iubire, caci de altfel de ce ti-as mai pastra acum amintirea chipului in suflet ca pe o icoana facatoare de minuni la care inima mea se inchina in fiecare seara sperand sa revii ?
In sufletul meu imi creasem un altar inchinat iubirii noastre asa cum pasarile isi inchina viatza altarului cerului si pestii celui din apa..dar acum lumanarile ce intretineau flacarile iubirii s-au stins, ceara s-a racit si altarul e in intuneric…nu mai stiu unde s gasesc lumanari caci am cautat..dar peste tot mi s-a spus ca nu se mai fac lumanarile de care eu am nevoie
Si acum stau si ma intreb ce vant a stins acele flacari..ce certuri..ce dezamagiri ?ce anume a facut ca totul sa se termine ?..poate ca fumul ce se inalta si acum are chipul ei imprimat pe cenusa..poate ca nu ai reusit sa o uiti…poate ca…poate ca e adevarat ca lacrimile mele nu te vor aduce inapoi dar totusi nu le pot stapani..
Se spunea ca vom fi impreuna pt totdeauna si ca impreuna vom trece peste tot..dar eu zic ca vom trece separat peste partialele probleme care ar putea sa apara…dorul de tine nu-mi va da niciodata pace asa cum cosmarurile nu dau pace celor ce le au..dar problema este ca nu te pot compara cu un cosmar pt ca tu ai fost cel mai frumos vis pe care l-as fi putut avea
Acum stau si imi amintesc cum era in vremurile acelea, cand imi spuneai dimineatza cand ne trezeam imbratisati ca nimik in lumea asta nu ne va mai desparti deoarece in jurul nostru am creat un zid care ne protejeaza de rautatile lumii..si acum noaptea imi amintesc aceste cuvinte..si stau si privesc ruinele zidului si ma intreb ce anume l-a facut sa se prabuseasca. Mi-e greu sa cred ca totusi s-a terminat, sau poate mi-e greu sa accept realitatea..poate ca inca visez in lumea mea deoarece mi-e frica sa deschid ochii si sa vad ca nu esti aici, ca niciodata nu ai fost, mi-e frica sa descopar ca totul a fost doar un vis de-al meu ?..am ajuns sa imi fie frica si de propriele mele vise ?..chiar mi-e frica de orice cand nu esti langa mine ?…
Pasarile zboara dar nu incontinuu…si gandurile zboara…dar nu pentru totdeauna..si iubirile zboara…..dar ele nu mai aterizeaza….ele zboara pt totdeauna
As vrea sa invart acele ceasului ce ticaie plictisit pe biroul meu si sa ma intorc in timp, sa ma vad din nou in bratele tale, sa iti simt caldura si sarutul…sa vad ca am fost candva fericita…
Nu pot sa rup lanturile ce imi strang inima pe zi ce trece tot mai tare pt ca nu stiu cum…nu stiu cum sa fac noaptea mai calda…si ploaia sa inceteze….nu stiu decat sa visez la tine…poate ca atat mi-a mai ramas sa fac…poate ca daca imi amintesc de clipele cand stateam impreuna si priveam ploaia…si stateam pe pat cu o ciocolata calda..poate aceste amintiri imi vor incalzi camera,sufletul, mintea…caci lacrimile, inima si ratiunea nu o pot face….lumanarile nu mai au aceeasi lumina care le aveau cand erai aici..nu mai imi arata acelasi drum..dar de fapt nu mai imi arata nimic..m-au lasat sa imi gasesc drumul prin intuneric, fara pic de ajutor…si asa ma chinui, cazand de fiecare data cand incerc sa ma ridic, asa sufar de fiecare data cand incerc sa zambesc, asa rad de fiecare data cand imi plange sufletul…dar incerc sa le ascund de tine..pentru ca tu intotdeauna ai fost perfect, ai reusit in ce ai vrut s faci…si daca ma vezi acum p mine cazand..ce vei crede ?..ca am fost tot timpul slaba..ca nu am putut s tin pasul cu tine..si ca de asta pentru mine cortina a cazut…
Nu vreau sa ma vezi asa..nu as suporta…dar din pacate mi-e prea dor de tine, de atingeri si de soapte fierbinti…mi-e prea dor sa stiu ca esti aici..ca ma iubesti…fiecare lacrima de-a mea are numele tau scris pe ea…si asta ma doare…caci te-ai nascut in okii mei si ai murit pe buze asa cum iubirea noastra s-a nascut in inimile noastre si a murit pe drumul amintirilor….si inca te iubesc…asta inseamna ca traiesc in amintiri ?
Mi-e atat de greu sa ne vedem despartiti, sa vad cum trecem pe strada unul pe langa celalalt si nici macar nu ne salutam…din focul ce a fost in inimile noastre a ramas numai o privire aruncata in dispret poate ?
